Pelerinaje din Bucuresti: 2011

sâmbătă, 6 august 2011

Poze si impresii din pelerinajul in Maramures si Bucovina din 21-24 iulie 2011

Cum a fost? Extrem de frumos!

Cu greu s-au strans micul grup cu care am plecat in pelerinaj. Multi chemati putini alesi... Insa cei alesi au fost de nota 10 cu felicitari! Am fost 13 oameni cu soferul 14. Toti tineri, mai putin doua doamne minunate. Dealtfel, cu noi merg in marea lor majoritate covarsitoare tinerii. Merg si cei de alte varste, care intr-o perfecta simbioza dau grupului de pelerini o nota de maturitate si de responsabilitate.

Am plecat joi 21 iulie 2011 din Bucuresti de la Poalele Dealului Patriarhiei la ora 06.00.
Prima noastra oprire, a fost la Afumati la un Petrom pentru a servi fiecare cafeau sau ceaiul de dimineata.

Ne-am oprit si la Mausoleul de la Marasesti pentru a rememora cunostintele acumulate din anii de scoala cu privire la razboiul din 1917 si la Marea Unire din 1918 si a le completa. Dupa vizita, ne-am oprit la restaurantul de langa Mausoleu, unde fiecare si-a luat ce a vrut in regim de autoservire.

Urmatorul nostru popas, nu a fost trecut in programul pelerinajului. Am vizitat Catedrala Episcopala a Romanului, prima Episcopie din Tara Moldovei. Aici o maica ne-a impartasit cateva cuvinte de istorie si folos duhovnicesc.

Am ajuns si la Manastirea Camarzani unde din pacate nu ne-am putut inchina in Biserica mare deoarece se lucra la pictura in pridvor. Aici am luat masa de seara.

De aici ne-am indreptat spre M-rea Rasca.

Ajunsi in Suceava, am vizitat intai M-rea Sf. Ioan cel Nou unde am stat si noi la acatistul Sfantului Ioan si ne-am inchinat la sfintele lui moaste.

Am vizitat apoi si Cetatea de Scaun a Sucevei, unde un simpatic ghid ne-a rememorat si descris perioada stefaniana si istoricul acestei cetati.

Cazarea s-a facut la caminul renovat al Liceului Nordic din Suceava. Am avut aici toate conditiile plus apa calda.

Pe 22 iulie incepe partea cea mai frumoasa a pelerinajului nostru... Ne indreptam cu multa bucurie spre Maramures. Insa drumul care facea legatura intre Bucovina si Maramures care trece prin Ciocanesti si Carlibaba, aratau ca dupa al doilea razboi mondial: plin de gropi si de cratere. Si asta numai pe portiunea care tinea de Judetul Suceava! 25 de km i-am parcurs intr-o ora jumatate! Ori normal trebuia sa ii parcurgem in 20 de minute. Din acest motiv, a trebuit sa ne schimbam putin traseul dar fara sa afecteze obiectivele pe care le avea de parcurs in acest pelerinaj. Asadar, trecand prin statiunea Borsa, ne-am indreptat spre Telescaunul care urca la Cascada Cailor. Vizitarea Cascadei Cailor era programata pentru ziua urmatoare pentru 23 iulie. Insa am hotarat sa ne intoarcem sambata pe un traseu mai lung pentru ca sa evitam bucata de drum distrusa.

Cascada Cailor? Monument al naturii! Cea mai mare cascada din tara noastra!

Am ajuns aici de doua ori: odata in 2009 si acum pe 22 iulie 2011.

Andrei, cel mai tanar dintre pelerini, in varsta de 13 ani, se gandea ca aceasta cascada e o mica cadere de apa si nu ceva prea grozav. Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, in apropierea statiunii turistice Borşa. Este o destinaţie foarte populară, anual mii de turişti din toate colţurile ţării şi din străinătate vin să vadă una dintre cele mai maiestuoase cascade din Carpaţi. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar şi de acolo de pe versantul abrupt al Rezervaţiei Piatra Rea se prăvăleşte în jos formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 m apoi 20 m si din nou 40 m. Mai sus de Cascada Cailor se poate ajunge la un lac numit Izvorul Bistritei Aurii sau Lacul Stiol in caldarea formata sub varful Gargalau. Acest lac este o oglinda naturala. Noi nu am ajuns aici. Insa ne-am dori foarte mult ca pe viitor sa ajungem.

Vremea pe care am prins-o cand am facut acest traseu nu a fost exceptional de buna, dar cu toate acestea nu ne-a prins furtuna, insa am inghetat zdravan! Cat am urcat cu telescaunul a fost frig, iar la un moment dat am intrat intr-un nor de ceata. Sus pe versant cand am ajuns, batea curentul foarte tare care ne intra pana la oase. Ne era frica sa nu prindem cascada in ceata si sa nu o putem vedea! Pe traseul care ducea la Cascada Cailor nu mai era curent. Un traseu minunat printr-o padure. La un moment dat toata lumea a ramas blocata. Se vedea de la departare cascada. O priveliste socanta. Ne-am grabit inspre ea sa o vedem de aproape. Cand am ajuns aproape, nu se mai opreau cuvintele de exclamatie.

Am observat cu regret ca mai marii nostri, au permis jefuirea padurilor Rodnei. O buna parte de padure de pe partea stanga si dreapta a cascadei a fost defrisata. Intr-adevar poate ca erau copacii prea batrani, unii fiind scosi din radacina de furtuni. Am vazut cativa din acestia. Speram insa ca locul sa isi revina in mod natural si sa creasca noi braduti. Speram deasemenea, sa nu apara in peisaj o pensiune care ar strica toata atmosfera locului.

La intoarcerea in statiune, frigul s-a intetit si mai tare. A inceput si sa bureze. Adevaratul frig, l-am simtit cand am intrat intr-un nor foarte dens de ceata. Nu se mai vedea nici scaunul din fata, atat de mare era densitatea cetii. Iar cand ne "mangaia" curentul, dârdâiam cu talent.

Ajunsi jos, am fugit repede la masina, am luat un paracetamol sinus si imediat am intrat in micutul bar special amenajat, de unde mi-am luat un ceai si o cafea pentru a evita o raceala zdravana. Si am evitat-o.

Am vizitat apoi Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetul Marmatiei. O noua lectie de istorie. Introducerea ne-a facut-o Scriitoarea Ana Blandiana intr-o inregistrare.

A fost gândit şi iniţiat încă din 1992 de către preşedinta de la acea dată a Alianţei Civice, Ana Blandiana, şi realizat în următorul deceniu împreună cu Romulus Rusan şi o prestigioasă echipă de istorici, arhitecţi, constructori şi designeri.

În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. După ce două delegaţii de experţi au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a întocmit, în 1995, un studiu-raport şi a luat Memorialul sub egida sa. În 1998 Consiliul Europei aşază Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.

Situat departe de Bucureşti, în extremitatea nordică a României, dar în centrul Europei de Est, Memorialul are ca scop reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conştiinţă o istorie falsă.

Acest Memorial este in fapt vechea temnita din Sighetul Marmatiei care a martirizat milioane de romani ca si temnitele de la Aiud, Gherla, Pitesti, Suceava, etc. In aceasta temnita a fost inchis si Iuliu Maniu. Este un loc exceptional de interesant. Este un loc unde ca sa rumegi bine tot ce s-a intamplat si toata informatia pe care o gasesti aici, iti trebuie in fapt o zi intreaga.

Dupa vizitarea Memorialului, ne-am oprit la un restaurant in Sighet unde am sevit o masa delicioasa! Apoi am mers si la Cimitirul Vesel din Sapanta.

De aici am fugit repede la M-rea Barsana.

Ziua urmatoare, sambata 23 iulie, de la 7 la 8 dimineata, s-a vizitat manastirea Barsana, caci vineri ajunsesem tarziu pe la ora 21. Ne-am oprit putin la Biserica monument istoric din localitatea Rozavlea, dar nu am intrat in ea.

Am vizitat insa pe deplin Biserica Bogdan Voda unde parintele paroh ne-a tinut cateva cuvinte despre istoricul bisericii si despre istoricul zonei. Interesanta este pictura acestei biserici, lucrata de oameni simpli, de tarani care au prezentat in felul lor istoria bisericii prin pictura, nu urmand niste norme de pictura dinainte bine stabilite.

De aici, am luat-o spre Bistrita si Vatra Dornei pentru a ocoli bucata de drum distrusa de care am vorbit la inceput. Insa nu ne-a parut rau ca am batut mai mult drum. Peisajele au fost exceptional de frumoase. Am trecut prin muntii Bargaului, prin pasul Ciurmana si Tihuta. Am ajuns pe la ora 14 la M-rea Voronet

iar la 15 la M-rea Humor.

Daca doriti sa va cumparati costume populare sau lucruri facute de mana cum ar fi covoare taranesti, aici veti gasi din abundenta. Va puteti si tocmi cu vanzatorii. Mai multe vor grai pozele.

Am ajuns si la Radauti, la M-rea Bogdana unde se afla mormantul domnitorului Bogdan, tatal lui Stefan cel Mare.

De aici am fugit repede la M-rea Putna pentru ca se facea tarziu si doream sa mai prindem masa. Cazarea nu a fost la Manastire asa cum vorbisem initial cu parintele inca cu o luna inainte, ci ne-am cazat la Pensiunea AGA de langa manastire, deoarece la manastire nu mai aveau locuri de cazare. Venise un autocar cu 60 de persoane care initial se anuntase cu doar 40 de oameni. Asta e! Dar tot raul e spre bine! Nu au fost scumpi!

Seara, pelerinii nostri au avut de ales ce vor sa faca: sa ramana la priveghere la M-rea Putna sau sa mearga cu noi in drumetie pe jos 3 km pana la M-rea Sihastria Putnei. Vreo 5 oameni au ramas la priveghere la Putna iar restul au mers cu noi spre Sihastria Putnei. Un traseu deosebit de frumos! De-a dreapta si de-a stanga numai padure. Drumul merge paralel cu raul Putna. Am ajuns destul de tarziu. Ne-am inchinat in Biserica mica unde se afla Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului si Racla cu Moastele Sfintilor Sila, Paisie si Natan, apoi am mers si noi la Privegherea care se tinea in Biserica Mare cu hramul Sf. Serafim de Sarov. Aici parintii au o multime de sfinte moaste intre care si o particica din moastele Sf. Serafim de Sarov. Ne-am intors noaptea spre cazarea noastra intr-un minunat spectacol de lumini al stelelor de pe cer. Un peisaj ce nu il vezi in Bucuresti.

Duminica am participat la Sfanta Liturghie la M-rea Putna, unde personal am avut marea bucurie sa cant cu Parintele Profesor Nicu Giolu de la Bucuresti si cu parintii ierodiaconi Ioachim si Iosif de la Putna.

Am plecat de aici la M-rile Sucevita

si Moldovita unde doua maici foarte dragute ne-au tinut un minunat ghidaj. La m-rea Moldovita am avut bucuria sa ne intalnim si sa primim binecuvantarea Maicii Lucia Morosanu, sora pictorilor Morosanu care au pictat M-rea Putna.

De aici, am plecat drum intins spre Bucuresti. Inapoi, am facut doar doua popasuri. Nu a fost nevoie de mai mult, deoarece ne-am imprietenit atat de mult, incat s-a vorbit continuu pana la Bucuresti.

Un pelerinaj de neuitat, cu lectii de istorie si de geografie si de religie. Cu rugaciune si cu lacrimi, cu sperante si mangaieri, cu intariri si razbiri peste greutatile de zi cu zi. Am incercat sa oferim tot ce am avut mai bun din noi. Am incercat sa facem in asa fel, incat sa nu rabde nimeni de foame si sa stam suficient de mult la fiecare loc vizitat.

In putine cuvinte, acesta a fost pelerinajul nostru in Maramures si Bucovina!