vineri, 5 august 2011
Pelerin sau Turist?
In urma multelor pelerinaje pe care le-am organizat, gasesc necesar sa subliniez cateva amanunte despre ce inseamna si ce presupune un pelerinaj. Am intalnit de-a lungul timpului in aceste pelerinaje fel si fel de oameni cu diverse modalitati de a fi si a privi lucrurile. Fiecare om cu viziunea sa despre ce inseamna un pelerinaj. Unii merg in pelerinaje ca sa se relexeze, altii pentr u ca merge prietenul sau iubita sau un cunoscut, altii ca nu au mai fost niciodata intr-un pelerinaj sau intr-o excursie cu grup organizat, altii merg ies pentru prima oara din orasul propriu, altii merg din dragoste sau evlavie pentru cele sfinte, altii urmaresc folosul lor duhovnicesc, altii nu au un scop anume, altii cred ca vor intalni cerul pogorat pe pamant, altii asteapta minuni si altii confunda pelerinajul cu excursia sau cu un turism oarecare. Dar in genere, multi nu stiu cum sa se raporteze la un pelerinaj.
Unele persoane asa zis "credincioase" cred ca folosul duhovnicesc vine in mod direct de la organizatori care ar trebui sa detina un izvor nesecat de har dumnezeiesc. Daca, considera ei, ca nu s-au folosit duhovniceste, toata vina o poarta organizatorul care i-a fost un obstacol, un bolovan rasturnat la mormantul sufletului sau din care ei asteapta sa invieze miraculos fara nici un efort. Pentru a raspunde acestei categorii de „pelerini”, acestia ar trebui sa stie ce inseamna cuvantul „duhovnicesc”. Acest cuvant nu tine de miracol, de fantastic, de suprafiresc sau suprapamantesc. Acest cuvant vine de la „DUH”, de la „Duhul Sfant”, de la „Duhul lui Dumnezeu”. Omul duhovnicesc este omul care pastreaza intru sine Duhul Sfant a lui Dumnezeu, este omul care traieste dupa voia lui Dumnezeu in toate zilele vietii sale, este un om cu viata sfanta. Sfintii Parinti ne invata ca Duhul lui Dumnezeu se salasluieste in inimile curate, sincere si smerite. Vezi Psalmul 50: „Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”. Isus fiul lui Sirah spunea: „Din prisosul inimii graieste gura”, iar in ala parte in Sf. Scriptura: „Din vistieria inimii Sale, scoate omul gandurile cele bune sau rele”. Sf. Serafim de Sarov invata ca Duhul Sfant este atat de sensibil, incat fuge foarte repede de la omul care pacatuieste. Nu este vorba aici de harul primit prin Sf. Botez care ramane toata viata in om, omul lipsindu-se de acesta doar in cazul in care ar cadea in erezie. Sf. Serafim vorbeste de manifestarile simtite ale harului pe care omul le poate simti si trai in inima sa. Sunt niste trairi profunde pe care le pot simti doar oamenii care imbratiseaza adevarata smerenie si adevarata cainta pentru pacatele lor. Niciodata un om cartitor, permanent nemultumit, un om care nu se multumeste cu putin si vrea tot mai mult, un om care isi cauta dreptatea si se considera deasupra celorlalti, nu va avea trairi duhovnicesti pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu se apropie de inima celui mandru. Inima lui este prea plina de sine insusi, si nu mai are loc si Dumnezeu in ea. Acest om se raporteaza complet gresit la Dumnezeu. Crede ca Dumnezeu ii este lui dator si nu invers. Nu crede ca Dumnezeu il poate mustra vreodata pe el prin cineva deoarece dupa mintea lui, el nu are pacate dupa cum si marturiste la spovedanie: „Eu? Nu am pacate parinte! Nu am batut pe nimeni, nu am omorat pe nimeni, nu am furat, nu am...”. Toata lumea ii este lui datoare. El are doar drepturi, indatoriri prea putine. Vorba Mantuitorului: „Nu puteti sluji la doi domni si lui Dumnezeu si lui Mamona (diavolului, argintului)!!!”
Un pelerin care doreste sa se foloseasca duhovniceste in urma unui pelerinaj, trebuie sa gandeasca profund la pacatele sale, sa CONSTIENTIZEZE ca omul e pamant, ca e supus stricaciunii. Sa inceteze a se fali si sa incerce sa se gandeasca la propriile greseli. Smerindu-se si caindu-se de pacatele sale si apropiindu-se cu frica si cu cutremur si cu dragoste de sfintele manastiri, de sfintele icoane sau sfintele moaste si ascultand cu luare aminte la cuvintele ghizilor calugari sau maici ale manastirii. Sa caute sa isi cultive duhul. Sa caute se vada lucrarea lui Dumnezeu in istorie, lucrarea lui Dumnezeu cu acea manastire sau cu oamenii care au vietuit in ea. Sa incerce dealtfel sa vada si in viata sa lucrarile lui Dumnezeu, sa-i multumeasca lui Dumnezeu si sa ii ceara in continuare ajutorul si mila Sa. Am avut un astefel de caz intr-un pelerinaj in judetul Neamt. Eram la Manastirea Sihastria. Un calugar ne-a facut ghidajul si pe langa ghidaj ne-a tinut si un cuvant de folos. O tanara care nu prea le avea cu Biserica a fost profund impresionata de cuvintele parintelui. Se smerise atat de mult incat ii daduse lacrimile. Am vazut-o dar nu i-am zis nimic. Eram fericit ca cineva se folosea duhovniceste cu adevarat. Cand am ajuns in autocar, mare mi-a fost mirarea cand o fata pe care eu o stiam ca este credincioasa, bisericoasa imi reproseaza ca am stat mult cu acel parinte, ca el a vorbit aiurea, ca ea s-a plicitisit si nu s-a folosit. Atunci mi-am dat seama cat de falsi sunt unii oameni! Credem ca daca mergem mereu la biserica suntem si bineplacuti in fata lui Dumnezeu! Nu a zis oare Mantuitorul: "Nu tot cel ce zice Doamne Doamne va intra in Imparatia lui Dumnezeu!"
Intr-un pelerinaj nu se va gasi intotdeauna confortul de zi cu zi. Cazarile se fac in genere la manastiri. Unele au conditii mai bune, altele mai proaste dupa starea financiara a fiecarei manastiri. Pelerinii nu trebuie sa se astepte la conditii de lux. Cine doreste conditii de lux trebuie sa ia in considerare ca o cazare la un hotel ajunge de la 50 la 150 de lei pe noapte de persoana. In general preturile pelerinajelor sunt mai mici pentru a fi accesibile cat mai multor oameni, pentru ca sa se poata folosi duhovniceste cat mai multi. Se pot organiza si pelerinaje cu cazari si mese de lux la Hoteluri si Restaurante, dar cine si-ar mai permite? Intr-adevar se contabilizeaza tot efortul fizic si financiar facut de un crestin pentru a merge la o manastire. La Dumnezeu nimic nu ramane nerasplatit!
Intr-un pelerinaj pot aparea si evenimente nu prea placute. Spre exemplu la o manastire ar fi trebuit sa se serveasca masa si maicile sau parintii s-au imbolnavit sau au uitat pur si simplu ca au promis sa puna masa pentru un anumit grup de pelerini. Pelerinii sunt descoperiti cu o masa. In acest caz nu trebuie sa se enerveze si sa faca crize de furie ca ei au platit! Sunt unele manastiri unde nici macar nu se plateste masa!!! Aceasta situatie trebuie luata ca atare. Se va opri ori la un restaurant ori intr-o piata de unde se vor cumpara alimente. Nu e sfarsitul lumii!!!
Cazare proasta intr-un loc? Iar furie, nervi, tulburare? Dupa cum spuneam fiecare manastire dupa posibilitatile ei. Vor comfort? Drum bun la o pensiune din apropiere! Ne vedem la autocar la ora stabilita! Deci daca cumva ati platit doar vreo 100-200 lei pentru un pelerinaj nu va asteptati la confort de hotel! Tineti seama ca nu ati platit 100-200 euro! Daca ati fi platit atat pentru un pelerinaj in tara, atunci DA! Sa va asteptati la conditii de lux! Pana atunci, nu cartiti impotriva Duhului Sfant! Multumiti-va cu ce aveti!
Cazarile si mesele pe unde am fost noi au fost deosebit de bune. Am intalnit deasemenea si cazari mai slabe precum la Petru Voda, la Dragomirna sau la Lapusul Romanesc dar nu a fost nici o problema. Nu a murit nimeni. Gazdele au fost extrem de ospitaliere. Tineretul s-a simtit intotdeauna minunat cu noi! Vorba unei maici de la o manastire care nu prea aveau cine stie ce conditii de cazare: „La noi s-au cazat oameni mari! Dar cei care cartesc se vede clar ca sunt saraci”. Avea dreptate. Lor li se pare ca au dat o avere. Dar poate ca nu saracii cartesc cat cartesc zgarcitii!
Am avut oameni care s-au folosit profund duhovniceste in pelerinajele noastre. Unii oameni si-au schimbat complet viata aflandu-L pe Dumnezeu, altora li s-au indeplinit dorintele, altii si-au gasit perechea pe care o asteptau de atata vreme, altii au dobandit prunci. Daca acestia s-au folosit atat de mult, nu a tinut de organizatori, ci de starea lor launtrica, de raportarea lor corecta la Dumnezeu si la cele sfinte. A tinut de credinta, ravna, dragostea si de smerenia lor. Le-a ajutat Dumnezeu pentru ca au inteles cuvantul lui Dumnezeu: „Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua”.
Unele persoane asa zis "credincioase" cred ca folosul duhovnicesc vine in mod direct de la organizatori care ar trebui sa detina un izvor nesecat de har dumnezeiesc. Daca, considera ei, ca nu s-au folosit duhovniceste, toata vina o poarta organizatorul care i-a fost un obstacol, un bolovan rasturnat la mormantul sufletului sau din care ei asteapta sa invieze miraculos fara nici un efort. Pentru a raspunde acestei categorii de „pelerini”, acestia ar trebui sa stie ce inseamna cuvantul „duhovnicesc”. Acest cuvant nu tine de miracol, de fantastic, de suprafiresc sau suprapamantesc. Acest cuvant vine de la „DUH”, de la „Duhul Sfant”, de la „Duhul lui Dumnezeu”. Omul duhovnicesc este omul care pastreaza intru sine Duhul Sfant a lui Dumnezeu, este omul care traieste dupa voia lui Dumnezeu in toate zilele vietii sale, este un om cu viata sfanta. Sfintii Parinti ne invata ca Duhul lui Dumnezeu se salasluieste in inimile curate, sincere si smerite. Vezi Psalmul 50: „Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”. Isus fiul lui Sirah spunea: „Din prisosul inimii graieste gura”, iar in ala parte in Sf. Scriptura: „Din vistieria inimii Sale, scoate omul gandurile cele bune sau rele”. Sf. Serafim de Sarov invata ca Duhul Sfant este atat de sensibil, incat fuge foarte repede de la omul care pacatuieste. Nu este vorba aici de harul primit prin Sf. Botez care ramane toata viata in om, omul lipsindu-se de acesta doar in cazul in care ar cadea in erezie. Sf. Serafim vorbeste de manifestarile simtite ale harului pe care omul le poate simti si trai in inima sa. Sunt niste trairi profunde pe care le pot simti doar oamenii care imbratiseaza adevarata smerenie si adevarata cainta pentru pacatele lor. Niciodata un om cartitor, permanent nemultumit, un om care nu se multumeste cu putin si vrea tot mai mult, un om care isi cauta dreptatea si se considera deasupra celorlalti, nu va avea trairi duhovnicesti pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu se apropie de inima celui mandru. Inima lui este prea plina de sine insusi, si nu mai are loc si Dumnezeu in ea. Acest om se raporteaza complet gresit la Dumnezeu. Crede ca Dumnezeu ii este lui dator si nu invers. Nu crede ca Dumnezeu il poate mustra vreodata pe el prin cineva deoarece dupa mintea lui, el nu are pacate dupa cum si marturiste la spovedanie: „Eu? Nu am pacate parinte! Nu am batut pe nimeni, nu am omorat pe nimeni, nu am furat, nu am...”. Toata lumea ii este lui datoare. El are doar drepturi, indatoriri prea putine. Vorba Mantuitorului: „Nu puteti sluji la doi domni si lui Dumnezeu si lui Mamona (diavolului, argintului)!!!”
Un pelerin care doreste sa se foloseasca duhovniceste in urma unui pelerinaj, trebuie sa gandeasca profund la pacatele sale, sa CONSTIENTIZEZE ca omul e pamant, ca e supus stricaciunii. Sa inceteze a se fali si sa incerce sa se gandeasca la propriile greseli. Smerindu-se si caindu-se de pacatele sale si apropiindu-se cu frica si cu cutremur si cu dragoste de sfintele manastiri, de sfintele icoane sau sfintele moaste si ascultand cu luare aminte la cuvintele ghizilor calugari sau maici ale manastirii. Sa caute sa isi cultive duhul. Sa caute se vada lucrarea lui Dumnezeu in istorie, lucrarea lui Dumnezeu cu acea manastire sau cu oamenii care au vietuit in ea. Sa incerce dealtfel sa vada si in viata sa lucrarile lui Dumnezeu, sa-i multumeasca lui Dumnezeu si sa ii ceara in continuare ajutorul si mila Sa. Am avut un astefel de caz intr-un pelerinaj in judetul Neamt. Eram la Manastirea Sihastria. Un calugar ne-a facut ghidajul si pe langa ghidaj ne-a tinut si un cuvant de folos. O tanara care nu prea le avea cu Biserica a fost profund impresionata de cuvintele parintelui. Se smerise atat de mult incat ii daduse lacrimile. Am vazut-o dar nu i-am zis nimic. Eram fericit ca cineva se folosea duhovniceste cu adevarat. Cand am ajuns in autocar, mare mi-a fost mirarea cand o fata pe care eu o stiam ca este credincioasa, bisericoasa imi reproseaza ca am stat mult cu acel parinte, ca el a vorbit aiurea, ca ea s-a plicitisit si nu s-a folosit. Atunci mi-am dat seama cat de falsi sunt unii oameni! Credem ca daca mergem mereu la biserica suntem si bineplacuti in fata lui Dumnezeu! Nu a zis oare Mantuitorul: "Nu tot cel ce zice Doamne Doamne va intra in Imparatia lui Dumnezeu!"
Intr-un pelerinaj nu se va gasi intotdeauna confortul de zi cu zi. Cazarile se fac in genere la manastiri. Unele au conditii mai bune, altele mai proaste dupa starea financiara a fiecarei manastiri. Pelerinii nu trebuie sa se astepte la conditii de lux. Cine doreste conditii de lux trebuie sa ia in considerare ca o cazare la un hotel ajunge de la 50 la 150 de lei pe noapte de persoana. In general preturile pelerinajelor sunt mai mici pentru a fi accesibile cat mai multor oameni, pentru ca sa se poata folosi duhovniceste cat mai multi. Se pot organiza si pelerinaje cu cazari si mese de lux la Hoteluri si Restaurante, dar cine si-ar mai permite? Intr-adevar se contabilizeaza tot efortul fizic si financiar facut de un crestin pentru a merge la o manastire. La Dumnezeu nimic nu ramane nerasplatit!
Intr-un pelerinaj pot aparea si evenimente nu prea placute. Spre exemplu la o manastire ar fi trebuit sa se serveasca masa si maicile sau parintii s-au imbolnavit sau au uitat pur si simplu ca au promis sa puna masa pentru un anumit grup de pelerini. Pelerinii sunt descoperiti cu o masa. In acest caz nu trebuie sa se enerveze si sa faca crize de furie ca ei au platit! Sunt unele manastiri unde nici macar nu se plateste masa!!! Aceasta situatie trebuie luata ca atare. Se va opri ori la un restaurant ori intr-o piata de unde se vor cumpara alimente. Nu e sfarsitul lumii!!!
Cazare proasta intr-un loc? Iar furie, nervi, tulburare? Dupa cum spuneam fiecare manastire dupa posibilitatile ei. Vor comfort? Drum bun la o pensiune din apropiere! Ne vedem la autocar la ora stabilita! Deci daca cumva ati platit doar vreo 100-200 lei pentru un pelerinaj nu va asteptati la confort de hotel! Tineti seama ca nu ati platit 100-200 euro! Daca ati fi platit atat pentru un pelerinaj in tara, atunci DA! Sa va asteptati la conditii de lux! Pana atunci, nu cartiti impotriva Duhului Sfant! Multumiti-va cu ce aveti!
Cazarile si mesele pe unde am fost noi au fost deosebit de bune. Am intalnit deasemenea si cazari mai slabe precum la Petru Voda, la Dragomirna sau la Lapusul Romanesc dar nu a fost nici o problema. Nu a murit nimeni. Gazdele au fost extrem de ospitaliere. Tineretul s-a simtit intotdeauna minunat cu noi! Vorba unei maici de la o manastire care nu prea aveau cine stie ce conditii de cazare: „La noi s-au cazat oameni mari! Dar cei care cartesc se vede clar ca sunt saraci”. Avea dreptate. Lor li se pare ca au dat o avere. Dar poate ca nu saracii cartesc cat cartesc zgarcitii!
Am avut oameni care s-au folosit profund duhovniceste in pelerinajele noastre. Unii oameni si-au schimbat complet viata aflandu-L pe Dumnezeu, altora li s-au indeplinit dorintele, altii si-au gasit perechea pe care o asteptau de atata vreme, altii au dobandit prunci. Daca acestia s-au folosit atat de mult, nu a tinut de organizatori, ci de starea lor launtrica, de raportarea lor corecta la Dumnezeu si la cele sfinte. A tinut de credinta, ravna, dragostea si de smerenia lor. Le-a ajutat Dumnezeu pentru ca au inteles cuvantul lui Dumnezeu: „Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua”.
SHARE THIS POST
Author: Mohammad
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.JPG)
0 comentarii: