vineri, 5 august 2011
Poze si impresii din Pelerinajul la Prislop din 27-29 noiem 09
Osteneala, jertfa si rugaciunea il ajuta pe credinciosul practicant sa urce pe caile desavarsirii. Avem mii de exemple de oameni care au ajuns la sfintenie practicandu-le constant. Parintele Arsenie a fost el insusi un viu exemplu. Pentru noi a fost un bun exercitiu in plina perioada de Post. Atatia kilometri pe jos au presupus un efort din partea fiecaruia dintre noi. Ne-am ostenit si noi putin parcurcand acest traseu pe jos si stand cateva ore la rand pentru a ne inchina la mormantul parintelui Arsenie. A fost o jertfa nu numai pentru ca am venit aici tocmai din Bucuresti sau Suceava sau Galati sau Pitesti ci si pentru ca pe drum am jertfit din timpul nostru lui Dumnezeu, am jertfit din puterile noastre, am jertfit si din banutii nostri pe care i-am strans tot prin truda. Un banut la pomelnic, un banut pe lumanari, un banut o iconita, un banut de pomana, un banut pe cazare, masa, transport. Dar orice lucru bun pe care il facem, nu ne-ar fi de folos daca nu l-am face pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu ii inchinam toata viata noastra. Lui Dumnezeu i-au inchinat viata toti sfintii, inclusiv parintele Arsenie. Ne indreptam pasii spre locurile sfinte, la moastele sfintilor, la mormintele celor dragi pentru ca simtim launtric ca ceva ne leaga, ceva ne uneste. Ii simtim mai apropiati. Sigur ca putem sa ne rugam si fiecare acasa la aceeasi sfinti si putem dobandi un folos duhovnicesc, dar folosul e cu mult mai mare daca ne deplasam la ei acasa. Ganditi-va: una e sa vorbesti cu cineva la telefon si alta e sa mergi la ea acasa si sa vorbesti. Zicea Sf. Ap. Pavel: "voi veni la voi sa vorbim gura catre gura pentru ca bucuria noastra sa fie deplina". Una e sa te rogi acasa si alta e sa mergi la Biserica, in Casa Domnului si sa participi la Sfanta Liturghie. Dar una fara alta nu se poate. Ca elev mergi la scoala si inveti ceva, in cazul nostru mergi la biserica si inveti sa te rogi. Dar ai de facut teme pe acasa. Anume rugaciune in cazul nostru. Profesorii mai scot elevii si la muzee sa vada mai practic ce invata la scoala. La fel si noi, crestinii mergem in pelerinaje, la manastiri sau la locuri sfinte sa vedem mai clar, mai real, mai practic ce invatam la biserica si acasa.
Dupa ce s-a terminat sfanta liturghie pe scena, soborul preotesc a venit la mormantul parintelui unde s-a savarsit parastasul. Nu a existat o sonorizare. Nu s-a auzit nimic. Dupa parastas, s-a tinut un cuvant despre parintele Arsenie Boca cam 40 de minute, timp in care randul nu a mai inaintat deloc. Ar fi fost foarte bine daca s-ar fi inaintat si in timpul predicii. Spun acest lucru deoarece foarte multa lume a plecat tarziu de la manastire. Se lasase deja seara cand grupul nostru a plecat spre autocar. Ne-a prins noaptea pe drum. Semnal pe telefon se gasea mai greu, iar multora dintre noi li se terminase si bateria de la telefon. Politia nu ingaduia nici asa noaptea inantarea masinilor. Mult ne-a ajutat faptul ca am avut un sofer foarte descurcaret care a reusit sa se strecoare pana la Silvasul de Sus in ciuda politistilor si a aglomeratiei. Unele grupuri au intampinat mai mari dificultati din cauza noptii fiind foarte greu sa-si mai identifice pelerinii lor. Grupul nostru am reusit sa il tinem cat de cat compact. Aveam marele atu ca ne cunoasteam bine oamenii si ne-a fost usor sa ii identificam si aduna. Au plecat ce e drept cateva persoane inainte fara sa anunte, dar le-am gasit la autocar.
Cazarea pe care am avut-o la Horezu ne-a picat foarte bine din punct de vedere organizatoric. Vineri ne-am pornit din Bucuresti la 18.00 si am ajuns la masa la restaurant la ora 22.00. La aceeasi ora am ajuns si sambata dupa parastas. Desavarsite bucatarese. Mancarea a fost laudata de toti pelerinii.
Liturghia de duminica a fost una deosebita. Parintele Duhovnic al manastirii are un duh de rugaciune foarte patrunzator. Nu s-a cantat muzica bizantina, ceva exceptional de deosebit. Nu a fost un cor de maici care sa te lase fara cuvinte. Au fost doar doua-trei maici la strana care au cantat din suflet pentru suflet. Vorba aceea: ce iese de la inima la inima ajunge. O liturghie plina de liniste si pace... intr-un ansamblu manastiresc deosebit. Ctitoria marelui domnitor Constantin Brancoveanu, o adevarata capodopera atat din punct de vedere al arhitecturii cat si a picturii. Cea mai reusita restaurare a picturii o puteti gasi aici. Zici ca e noua!
Am mai vizitat duminica si M-rea Bistrita unde am avut binecuvantarea de a ne inchina la Sf. Grigore Decapolitul. Aici multi tineri si-au gasit consoarta. Cunoastem cazuri concrete de tineri care au mai fost cu noi in alte pelerinaje si am ajuns impreuna aici.
La intoarcere pe autocar ne-am adunat tineretul in spatele masinii si am inceput sa cantam colinde, muzica populara sau alte melodii.
Nu pot sa nu va povestesc despre Bunica de la Suceava! A citit o batranica in Suceava afisul nostru cu pelerinajul la Prislop si s-a hotarat sa mearga si ea. Insa nu a dat nici un telefon ca sa se inscrie sau sa achite un avans. Ne-am trezit cu ea la autocar si am luat-o cu noi. Insa ce ne-a impresionat la ea? O femeie de 77 de ani, o femeie simpla si simpatica foc. Ea a fost prima care a ajuns la M-rea Prislop, a fost prima care s-a inchinat la mormantul parintelui Arsenie Boca si prima care a ajuns inapoi la autocar cu cateva ore inaintea grupului. Nu imi pot da seama cum a reusit. A mers pe jos 12 km dus si 12 intors. Deci 24 de km... O batranica plina de energie! Cand ne-am adunat noi tineretul in spate si am inceput sa colindam, ea s-a asezat pe locul ghidului si ne-a incantat cu niste melodii.
Multumim parinte ca ne-ai chemat si ne-ai primit la tine acasa la m-rea Prislop si ne-ai ospatat cu dulceturile duhovnicesti al cuvintelor tale. Te asteptam pe la noi sa ne vizitezi!
In drum spre M-rea Prislop
La M-rea Prislop
0 comentarii: